.

Sindromul Hybris sau Sindromul Hubris se referă la persoanele care manifestă o schimbare semnificativă de personalitate, în sens negativ, odată cu dobândirea unei funcţii de conducere sau când acced la o poziţie în societate care le conferă putere. Se poate întâmpla acest lucru în politică, în afaceri sau în orice alt domeniu.

De la Pittacos din Mytilene, un remarcabil om politic grec, exemplu de echilibru, onestitate şi inteligenţă, din secolul al VI-lea i.Hr., a rămas o celebră zicere, pe care unii o atribuie lui Pitagora, şi pe care timpul a confirmat-o constant, sedimentându-se în conştiinţa colectivă ca expresie a unui adevăr mereu verificabil, indiferent de epocă: “Vrei să cunoşti un om? Învesteşte-l cu o mare putere”.

Pittacos din Mytilene

Acelaşi lucru îl sublinia şi Abraham Lincoln, preşedintele american, cel care a abolit sclavia şi care a condus Statele Unite în timpul Războiului Civil, expresie a celei mai mari crize morale, politice şi constituţionale de peste ocean, când spunea: “Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei să testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere”.

Roy T. Bennett on Twitter: "If you want to test a man's character ...

Realitatea în care trăim astăzi ne oferă nenumărate exemple despre ce se întâmplă cu mulţi dintre cei care dobândesc funcţii şi putere, în general nu pe baza unor merite excepţionale, ci ca urmare a unor împrejurări de care profită din plin.

Persoane care, brusc, par a pierde contactul cu lumea în care trăiesc, îşi supraestimează competenţele şi capacităţile, devin intoleranţi şi dispreţuitori faţă de ceilalţi, nu ezită să facă abuz de putere, ignorând, cu bună ştiinţă, regulile, legile, bunul simţ, fără a fi interesaţi de “costuri” şi consecinţe.

Sindromul Hybris – “Bolnavi la putere”

Sindromul Hybris este o realitate veche de când lumea, dar a fost teoretizat în epoca modernă de către David Owen, medic şi ministru al muncii în Guvernul britanic condus de James Callaghan, în anii 1970.

Într-un articol publicat într-o cunoscută revistă de neurologie, devenit ulterior un capitol important al cărţii “Sickness and in Power”, publicată în 2008 şi tradusă şi în româneşte, cu titlul “Bolnavi la putere”, medicul Owen examinează felul în care mulţi dintre cei care deţin, fie şi temporar, puterea, manifestă Sindromul Hybris.

Acest sindrom nu este o boală în sensul clasic al cuvântului, ci o alterare a comportamentului, a funcţiilor mentale, o tulburare de personalitate dobândită, care poate să schimbe persoane considerate a fi, înainte, “normale”, şi care are grave consecinţe la nivel decizional şi pentru societatea care are astfel de lideri.

Sindromul Hybris, Excesul de putere si coruptia, Sursa ThinkingOregon

Mulţi dintre cei care ajung în funcţii importante, spune David Owen, care a analizat comportamentul unor renumiţi lideri politici ai lumii, din ultimii 100 de ani, par a fi intoxicaţi de un straniu “agent patogen” – puterea, care, paradoxal, îi fascinează şi pe cei care o exercită, şi pe cei care o suportă şi care conduce, în cazul primilor, la un fel de narcisism patologic.

Se pare că – remarca autorul studiului – succesul îl face pe cel ales “să-şi piardă uzul raţiunii”, să se considere invincibil, infailibil, invulnerabil, iar situaţia se deteriorează atunci când respectivul lider începe să submineze autoritatea instituţiilor autonome, pentru a exercita un control mai direct şi mai extins. O astfel de atitudine distorsionată, arogantă conduce la demoralizarea celor din jur, adesea generând şi stări conflictuale între cei apropiaţi.

Hybris-ul – lipsa de măsură. Originea conceptului

Democratia ateniana

În Grecia antică, în Atena secolului al VI-lea i.Hr., acolo unde trebuie căutate formele cele mai vechi ale democraţiei europene, tendinţa unui individ bogat şi puternic de a-i trata pe cei mulţi cu trufie şi dispreţ, de a se compara cu zeii, era “un atentat la ordinea firească a lucrurilor”, o “crimă” contra societăţii.

În limba greacă, “hybris”-ul denumeşte “lipsa de măsură”, un comportament sau un sentiment exacerbat, alimentat de excesul de putere şi de aparentul succes, căruia i se opun echilibrul, moderaţia, cunoaşterea de sine şi a limitelor.

Din punct de vedere filosofic şi moral, aşa cum este abordat conceptul în scrierile lui Platon şi Aristotel, hybris-ul este tentaţia excesului sau un soi de “nebunie imprudentă”, nesăbuită, o greşeală fundamentală, pusă în relaţie cu “moira”, termenul grecesc pentru “destin”, înţeles ca partea de fericire sau nefericire a fiecăruia şi care are legătură cu zeii, cu oamenii şi cu rangul social. “Hybris”-ul este “vina” unora de a-şi dori mai mult decât ceea ce justa măsură a destinului i-a atribuit.

Priviţi, spunea Socrateanimalele care au dimensiuni excepţionale, pe care Cerul nu le lasă să le decimeze pe cele mai mici; priviţi casele şi copacii cei mai înalţi, pe acestea coboară fulgerul, fiindcă Cerul pedepseşte întotdeauna lipsa de măsură”.

Hybris-ul – “vina tragică” – este şi un element definitoriu al tragediei, cea mai veche specie dramatică, apărută tot în antichitatea grecească, şi al epopeilor în care eroul (personajul principal), îmbătat de succes, uita “măsura”, având pretenţia de a se compara cu zeii, ceea ce, invariabil, atragea reacţia lui Nemesis, zeiţa răzbunării.

Principalele simptome

Iată principalele caracteristici ale celui care, ajuns, într-o poziţie de conducere, este atins de Sindromul Hybris, caracteristici identificate, în urma unei ample analize, de către autorul cărţii “Bolnavi la putere”, David Owen, cel care are o semnificativă experienţă şi ca medic şi ca politician:

  • folosirea puterii pentru autoglorificare; lumea e un fel de “arenă” în care lui, celui privilegiat, i se cuvin puterea şi slava;
  • obsesia imaginii de sine şi predispoziţia spre megalomanie, spre acţiuni care să-i aducă un beneficiu de imagine;
  • pierderea contactului cu realitatea şi izolarea progresivă;
  • ignorarea sfaturilor şi criticilor celorlalţi şi dependenţa excesivă faţă de propriile opinii;
  • discurs “mesianic”, de deţinător al adevărurilor absolute, tendinţa de exaltare nejustificată;
  • incompetenţa evidentă, din pricina excesului de încredere şi a lipsei de atenţie la detalii;
  • confundarea dorinţelor şi punctelor lui de vedere cu ale poporului sau ale organizaţiei/ companiei din care face parte şi exprimarea lor într-un mod patetic, nenatural;
  • convingerea, exprimată cu emfază, că singura “instanţă” în faţa căreia trebuie să dea socoteală pentru faptele sale, este “istoria” sau “Dumnezeu” şi că aceasta îi va fi, desigur, favorabilă;
  • atenţie exagerată acordată “viziunii” sale, alegerilor sale, ignorând aspectele practice şi adevăratele consecinţe.

Se consideră că, dacă o persoană ajunsă într-o poziţie importantă, în politică, în afaceri, în orice alt domeniu în care îşi poate exercita puterea, manifestă cel puţin trei dintre aceste simptome, este victima Sindromului Hybris.

Sursa : https://destepti.ro

By stefan