Un film de comedie neagră și thriller sud-coreean din 2019, regizat de Bong Joon-ho, care este și co-scenarist, alături de Han Jin-won. În film joacă Song Kang-ho, Lee Sun-kyun, Cho Yeo-jeong, Choi Woo-sik și Park So-dam.

Mulți consideră Parasite o satiră socială, însă absurdul prezent în film poate fi foarte familiar. Este o poveste despre meritocrație, despre diferențele dintre păturile sociale și disperarea de a ieși din impas.

Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes, pe 21 mai 2019, unde a devenit primul film sud-coreean care a câștigat Palme d’Or și primul film care a câștigat cu vot unanim de la Adèle: Capitolele 1 și 2 la ediția din 2013 a festivalului. Acesta a fost apoi lansat în Coreea de Sud de către CJ Entertainment pe 30 mai 2019. Filmul a primit aprecieri critice și a apărut în listele celor mai bune filme din 2010. Acesta a avut încasări de peste 179 milioane de dolari în întreaga lume la un buget de producție de aproximativ 11 milioane de dolari.

Printre numeroasele distincții, Parazit a primit șase nominalizări la a 92-a ediție a Premiilor Oscar, câștigând Oscarul pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor pentru Bong, cel mai bun scenariu original și cel mai bun film străin. Acesta a devenit primul film sud-coreean care a primit Premiul Academiei, precum și primul film într-o limbă alta decât engleză care a câștigar cel mai bun film. De asemenea, a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film într-o limbă străină, Premiul BAFTA pentru cel mai bun film într-o limba alta decât engleza și a devenit primul film într-o limbă alta decât engleza care a câștigat Premiul Sindicatului Actorilor pentru interpretare într-un film.

Despre film

Parasite este apreciat mai ales pentru felul în care îmbină comentariile sociale cu umorul și suspansul. El spune povestea a două familii cu vieți diametral opuse – una dintre acestea locuiește într-un demisol din Seul, în sărăcie, ducându-și traiul de pe o zi pe alta, iar cea de-a doua este o familie coreeană ”de top”, cu acces la toate plăcerile vieții.

Familia Kim, cea săracă, locuiește într-un demisol cu ferestrele la nivelul trotuarului și WC-ul într-o poziție care provoacă mirare. Ei folosesc semnalul wi-fi al unei cafenele din apropiere pentru a verifica dacă au primit mesaje pe WhatsApp de la un posibil angajator (o pizzerie pentru care, sporadic, familia Kim împachetează cutii). Un prieten îi oferă fiului posibilitatea să lucreze ca profesor de engleză pentru fiica familiei înstărite, care se pregătește pentru un examen important. Cu ajutorul surorii sale, specialistă în Photoshop, el își falsifică diploma care l-ar califica pentru acest post. Odată angajat, o recomandă pe sora lui drept profesoară de arte plastice pentru fiul familiei, traumatizat după ce, cu un timp în urmă, a văzut o fantomă în casă. Doamna Park, soția bogată, se arată încântată de propunere, cu atât mai mult, cu cât fiul său, în urma lecțiilor, se transformă și devine mai ascultător și mai cooperant.

Șoferul familiei este bănuit de o partidă de sex în limuzina pe care îl conduce. Astfel, domnul Kim este propus pentru a-l înlocui, iar testul pe care îl trece are legătură cu cafeaua domnului Park, care nu trebuie să depășească marginile cănii în timpul unui viraj.

Eliminarea și înlocuirea menajerei este o sarcină mai dificilă. Aceasta lucrează în casă dinainte ca familia Park să o ocupe. Totul pare perfect în ceea ce o privește, însă creativii Kim reușesc să o facă suspectă de tuberculoză, situație în care devine indezirabilă. Doamna Kim este angajată imediat, la recomandarea domnului Kim. Bineînțeles, soții Park nu bănuiesc relațiile de familie existente între cei care lucrează pentru ei, iar pe noi, privitorii, filmul ne face complici la această situație, cu atât mai mult, cu cât angajații par să-și dea silința să-și îndeplinească foarte bine atribuțiile.

Filmul are ritm și abundă în situații comice. Bong Joon Ho ni-i face simpatici pe membrii familiei Kim, în inventivitatea și originalitatea de care dau dovadă pentru a-și atinge scopurile. Domnul și doamna Park, aparent naivi, sunt mulțumiți de această stare de fapt și, mai mult, sunt încântați de noii lor angajați.

Într-un moment al filmului, lucrurile iau o întorsătură bruscă datorată într-o măsură fostei menajere. Aceasta, spre surpriza tuturor, sună la interfon în timp ce familia Park este plecată într-o excursie, iar familia Kim își sărbătorește succesul în casa familiei Park. Tot acum, casa însăși devine un personaj, dovedind că, la fel ca personajele însuflețite, are propriile secrete. În plus, furtuna care tocmai a început este o forță care parcă încearcă să restabilească o ordine fracturată, să pună oamenii și lucrurile la loc, așa cum erau înainte. Potopul face ravagii. Demisolul în care locuiește familia Kim este inundat, iar ei sunt nevoiți să-și petreacă noaptea, alături de sute de oameni, într-o sală de sport amenajată pentru această criză.

A doua jumătate a filmului Parasite continuă să ne țină cu sufletul la gură, cu atât mai mult, cu cât acțiunea devine mai alertă și mai captivantă. Este vorba despre eforturile familiei Kim de a-și păstra statutul proaspăt dobândit, față în față cu amenințarea venită din măruntaiele casei.

Totuși, dacă acest film reprezintă o ficțiune, apartamentele din care s-a inspirat sunt o realitate. În Seul, capitala Coreei de Sud, numeroase persoane care nu își permit un trai mai bun locuiesc în demisolurile numite ”banjiha”. Cum arată viața acestor persoane? În primul rând, lipsită de lumină. Razele soarelui abia se zăresc în aceste locuințe înguste.

Vara, căldura este insuportabilă iar mucegaiul se răspândește rapid. Totodată, de multe ori când cineva decide să arunce o țigară sau o mizerie pe jos, acestea ajung în apartamentele persoanelor care locuiesc la demisol.

Apartamentele nu reprezintă totuși o ciudățenie arhitecturală, ci o rămășiță istorică de pe vremea conflictelor între Coreea de Nord și Coreea de Sud, aceasta din urmă solicitând ca toate blocurile construite să aibă un spațiu subteran în care oamenii să se poată adăposti în cazul unui pericol.

Treptat, acestea au început să fie închiriate sau cumpărate de persoane care nu își permiteau să locuiască în altă parte. Totuși, unele dintre ele au fost modernizate, oamenii încercând să depășească stigmatul asociat locuirii într-un astfel de spațiu.

Sursa foto despre aceste locuinte : foto: Julie Yoon/ BBC

Sprijină VMD TV

Dacă doreşti să susţii acest proiect independent şi voluntar poţi face o donaţie liberă direct prin Patreon

https://www.patreon.com/vmdstefan

By stefan