Iulia Rusu este studentă la actorie în anul III, la Facultatea Hyperion din București. Este foarte pasionată de lumea teatrului și de artele spectacolului. Călătoria ei prin lumea basmelor abia acum începe.

Iulia a absolvit liceul de teatru din Sibiu și spune că a dat peste tot felul de obstacole care au îndepărtat-o de esențial și de adevăr, și anume: teatrul. “Mergeam la teatru săptămână de săptămână, am văzut tot ce se putea vedea pe atunci la teatrul “Radu Stanca” din Sibiu, dar mereu plecam cu o amărăciune în suflet, aceea că nu eram eu în lumina reflectoarelor, eu aplaudam și actorii se înclinau în fața mea, în loc să fiu și eu acolo cu ei pe scenă.

Atunci mi-am dat seama că trebuie să fac ceva, am lăsat totul așa cum era, iubit, familie, prieteni, planuri și am plecat în București să-mi îndeplinesc visul. Sunt la început, așa este, dar cred în visul ăsta și voi lupta pentru el. Dacă voi fi dată afară pe ușă, voi intra înapoi pe geam și nu voi lăsa pe nimeni să-mi fure ceva cu adevărat prețios, adică teatrul”, a declarat tânăra actriță.

Pe Iulia o găsiți pe rețelele de socializare Facebook și Instagram sub numele de Iulia Rusu, dar și pe contul personal de YouTube: Iulia Rusu.

Haideți să urmărim primul interviu pe care l-a oferit tânăra.

1. Cum te-a ales pe tine meseria asta frumoasã?

Nu știu dacă m-a ales neapărat, de mică  îmi plăcea să fiu mereu în față. Încă de pe atunci aveam o energie ieșită din comun și nu oboseam niciodată. Apoi am absolvit liceul de teatru din Sibiu și am început să citesc tot mai mult teatru. Am descoperit o lume nouă, care mă împlinea și mă provoca. Acum mai am un an de facultate și devin artist cu acte în regulă, cum s-ar spune. Aștept cu nerăbdare spectacolul de licență.

2. Ce ți se pare ție cel mai frumos la meseria de actor?

Cu toate că este o meserie grea, obositoare, uneori ai tendința să renunți. Frumos este că lucrezi tu cu tine, că descoperi lucruri noi, laturi ascunse și sapi tot mai mult în interiorul tău, uneori te afunzi și cu greu mai ieși din acea stare. Mi se pare fascinant că te provoacă mereu. Din exterior pare că este simplu, dar când ești pe scenă totul se complică. Frumusețea este atunci când reușești să împărtășești bucurie și empatie celor care te privesc.

3. Cât de mult contează energia publicului la un spectacol?

Foarte mult. Noi pe scenă simțim energia publicului și uneori simți că i-ai pierdut, că unii s-au plictisit sau sunt cu gândul în altă parte și încerci din răsputeri să pui suflet în fiecare replică pe care o rostești. Publicul trebuie răsfățat și mângâiat.  La finalul reprezentației aplauzele îți aduc cea mai mare satisfacție, uiți de orele acelea multe pe care le-ai petrecut în repetiții sau de oboseala acumulată. Publicul diferă de la o reprezentație la alta, iar gusturile chiar nu se discută.

4. Cum ar trebui să fie un spectacol bun?

Este o întrebare destul de subiectivă. Un spectacol bun trebuie să fie original, să mă antreneze, să nu mă piardă o secundă, să uit să respir. Să dețină adevăr și emoție. 

5. S-a schimbat teatrul în ultimii ani?

Da, s-a schimbat. Teatrul este într-o continuă evoluție. Profesorii noștrii ne povestesc despre întâmplările sau experiențele pe care le-au trăit ei în acea perioadă. Ei aveau mai mult respect față de meserie și erau mai serioși. Acum parcă avem totul, dar nu mai știm să ne bucurăm, nu mai avem răbdare.

6. Dramã sau comedie?

Nu e simplu să răspund la această întrebare. Comedie, cred, chiar dacă este mai greu să faci comedie decât dramă. Profesorul meu spune că este matematică pură. Am jucat și dramă și nu a fost atât de rău. Deocamdată am posibilitatea să aleg, așa că le-am ales pe ambele.

7. Trei actori preferați?

Doar trei? Sunt mult mai mulți de atât, dar să răspund dupî întrebare… Meryl Streep. Marius Manole, nu am ajuns să-l divinizez, dar nu sunt foarte departe și Amza Pellea.

8. Cum e viaţa de actor înainte de a intra în scenă?

Ușoară nu-i! Este plină de încercări, de căutare. Muncim mult pentru a-i da naștere unui personaj, iar lucrul acesta ne epuizează uneori. Cu siguranță este palpitantă și emoționantă.

9. Tinerii actori de azi au mai multe oportunităţi profesionale?

Oportunități sunt, însă trebuie să și muncești pentru asta. Este o lume închisă, iar ușile nu se deschid mereu. Deși mulți spun că teatrul a murit, pentru mine nu are cum să moară și atunci caut mereu ceva nou, care să mă scoată din zona mea de confort. Este greu să fii actor și să profesezi, suntem extrem de mulți care terminăm o facultate de actorie.

10. Ai ceva proiecte în desfășurare?

Voi participa cu monologul Marcicăi Tunsu de Baranga, la un festival de teatru din București și de curând am început să scriu un scenariu pentru un spectacol cu două tipe, este pe idea de teatru-dans, dar este încă în fază de proiect.

Multumesc pentru ajutor : Carol Hruby

By stefan