Evolutia telefonului mobil

Primul prototip al telefonului mobil a văzut lumina zilei în aprilie 1973, când Martin Cooper, manager general la Motorola, făcea primul apel telefonic în timp ce se plimba pe stradă.

Telefonia mobilă modernă înregistrează un salt uriaș pe 3 aprilie 1973 când Dr. Martin Cooper de la Motorola, în timp ce se deplasa pe o stradă din New York, efectuează o convorbire cu Dr. Joel S. Engel, șeful direcției de cercetare de la AT&T Bell Labs, fiind prima convorbire cu un telefon mobil. Era vorba de un telefon Motorola DynaTAC.

În afară de Martin Cooper de la Motorola căruia i se atribuie primul telefon mobil practic, bazat pe utilizarea undelor radio, putem menționa și alți inventatori care și-au adus contribuția în evoluția telefoniei mobile:

• Nathan B. Stabbefield din Kentucky (patent 887,357);
• George Sweigert din Ohio căruia i se atribuie primul telefon modern fără fir
• Charles A. Gladder și Martin H. Parelman din Nevada, invenție patentată în 1979 ce prevedea utilizarea frecvențelor radio.

Dacă Bell Laboratories introdusese ideea comunicațiilor celulare pentru mașinile poliției (în 1947), meritul Motorola și mai ales al lui Cooper constă în utilizarea acestuia și în afara automobilului.

În 1977, AT&T și Bell Labs construiesc un prototip de sistem celular, iar în anul următor Bell Labs lansează testarea primei rețele celulare din Chicago, având peste 2000 de clienți de probă, utilizân serviciul AMPS, dar această rețea a fost aprobată de Comisia Federală de Comunicații (FCC) abia în 1982. În octombrie 1983, Illinois Bell deschide primul sistem celular comercial.

Prima lansare comercială a telefoanelor celulare a avut loc în Tokio în 1979 (firma NET) În 1981, Motorola și American Radio Telephone lansează o a doua testare de serviciu comercial pe teritoriul SUA. În același an, sistemul NMT este lansat în Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia.

În 1982, după amânări îndelungate, FCC aprobă serviciul comercial celular pe teritoriul american.

Primul telefon mobil de pe piața americană a fost Motorola DynaTAC 8000 X, care a primit aprobarea în 1983. Destul de redus ca dimensiuni pentru acea epocă, acest tip de telefon, considerat primul telefon mobil veritabil, a fost dezvoltat cu portul substanțial al lui M. Cooper și a necesitat costuri de cercetare de peste 100 milioane de dolari.

În 1983, Ameritech introduce în Chicago primul serviciu analog celui furnizat de Advanced Mobile Phone Service (AMPS).

Primul telefon mobil care putea face trecerea de la o arie celulară la alta a fost comercializat de Bell Labs în 1984. Astfel, telefoanele încep să se micșoreze, iar aria lor de acoperire să se mărească.

În anii ’80 are loc o dezvoltare susținută a telefoniei mobile. Apar rețele celulare cu o multitudine de stații-bază având asigurat și protocoluil aferent de trecere de la o celulă la alta, fără întreruperea convorbirii. În 1987, numărul de abonați americani depășește un milion.

În acea perioadă transmisia se efectua în sistem analog, tehnologie care nu era la fel de performantă ca cea digitală de astăzi. Apăreau interferențe legate de electricitatea statică și de zgomot, iar transmisiile erau departe de a fi perfecte. Sistemele utilizate (NMT, AMPS, TACS, RTMI, C-Net și Radiocom 2000) vor fi desemnate ulterior sub denumirea generală de generația I (1 G) de telefoane mobile.

A doua generație

A urmat a doua generație de telefoane mobile, în anii 90, la care transmisia se făcea în sistem digital. Astfel, convorbirile nu mai aveau interferențe, iar conectarea la rețea se făcea mult mai rapid. Noile dispozitive erau și mai mici, deveneau ușor de purtat la o greutate standard de 100-200 de grame, iar prețul începea să scadă. Odată cu a doua generație se dezvolta și mesajul text (SMS), un mod de comunicare rapidă ce devine extrem de popular în rândul tinerilor. În anul 1998 are loc prima descărcare a unui ton de apel, în 1999 se realizează prima plată comercială pentru utilități și se accesează în premieră internetul prin iMode, iar în 2000 este transmisă prima reclamă promoțională.

A treia generație

Prima astfel de rețea, sub formă de test a fost introdusă în mai 2001, în Japonia (NTT DoCoMo), lansarea comercială având loc în același an la 1 octombrie.

Viteza de transmisie este mai mare, la fel și capacitatea rețelei și calitatea serviciior oferite, care devin tot mai diversificate.

În 2002 generația a treia este lansată și în SUA și Coreea de Sud, țări urmate la scurt timp de Marea Britanie și Italia.

În ianuarie 2007 a avut loc așa-numita revoluție 3G odată cu apariția telefonului iPhone produs de gigantul Apple. La sfârșitul aceluiași an existau circa 200 de milioane de abonați ai rețelelor 3G.

A patra generație

Introducerea comercială a generației următoare, a patra, numită „4G”, este așteptată pentru circa 2012-2014. Se urmărește ca transmisiile multimedia să fie net superioare, fiind executate în modul numit „streaming media”, prin care informația multimedia va fi transmisă prompt și cu fidelitate.

Cum a evoluat telefonia mobilă în România ?

În țara noastră, primele apeluri cu ajutorul telefonului mobil s-au realizat în 1992, atunci când a apărut Telefonica România, care a fost primul furnizor de telefonie mobilă din România. În martie 1993 a apărut serviciul Telemobil. Acesta folosea rețea 1G, care acoperea doar Bucureștiul și o rază de până la 50 km în jurul Capitalei.

About Author